regizez şi joc o dramă
un spectacol sub cortina trasă
ca nu cumva vreun spectator
să-mi vada ochii seci de suflet
simt cum mă inghite scena
când desculţ printre stele încinse
caut lacrimi ale zeului
să-mi fac din ele colier
publicul oftează dureros
dacă aude zdrăngănitul coliviei
din care muza a fugit nebună
ca să danseze goală-n vise de poet
cu decorul atins de putregai
cu lumini arse şi un sufler mut
mă-ncurajez cu cel mai banal clişeu
„din viaţă scapă cine poate”
nu aştept aplauze si flori
dar oricum
the show must go on
just for the love of it
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu