înaintez prin viaţă
fie ca o boală molipsitoare
ori ca un glonţ rătăcit
sedimentez amintirile zilelor
în bolovani grei de râu
din care zidesc un jertfelnic
răstignit pe răscruci de drumuri
simt cum îmi atârnă picioarele
înspre toate căile neumblate
iar braţele larg deschise
ar cuprinde tot frumosul lumii
dar stau legate strâns
cu aţele subţiri ale destinului
căci nu există cuie
pentru ale mele palme
foamea de iubire
torturile zeului hazard
şi nici scuipaţii altora
nu îmi pot şterge de pe faţă
acelaşi surâs plin de nepăsare
îmi văd tăcut de drum
şi zâmbesc optimist
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu