Strune întrerupte

eram un copac bolnav
aveam coroana prinsă într-un nor
dar la rădăcină mi-ai intrat
rozându-mă ca o carie m-ai doborât
iar norul a fugit degarbă
să-şi caute altă coroană


din lemnul aţos al pieptului
ai făurit un cadru de harpă
şi i-ai pus strune de izvor cald
să cânte note profane


într-o lume care mă seacă
tânjesc după o mângâiere rece
să-ţi simt degetele subţiri
cotrobăindu-mi prin suflet


adună-mi apele rătăcitoare
şi-nvaţă-le susurul iubirii