ascult tăcerea norilor
ca pe cel mai trist bocet
după nopţile de vară furtunoase
când îmi lăsam gândul să se dea
în leagăn legat cu fulgere
obosit
o să adorm la sânul toamnei
ameţit de vinul dulce din strugurii
zdrobiţi în picioare de toate fecioarele
care nu-mi sunt sortite
tu mă aşteaptă în primăvară
şi mă trezeşte cu un sărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu