un eu abandonat demult
tremura ghemuit
în spatele uşilor ferecate
sub răceala florilor de brumă
până să te privească întâia oară
apoi
s-a transformat în păpuşă woodoo
şi-o vreme la mâna destinului
a fost străpuns de dorinţe
şi ars cu dor
după tortura plicticoasă
hazardul ca un copil răsfăţat
a abandonat iute jucăria stricată
în acelaşi colţ obscur unde a gasit-o
acum zace printre pagini scrise
c-un ac de îndoială rupt în piept
un stilet ascuţit de gândul hain
că nu ai fi putut vreodată să umpli
mai mult decât gaura cheii
din inima mea
dar tu mi-ai deschis sufletul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu