Insomnie

îmi scald ochii buimaci în noapte

ea curge alene pe sub geamul meu

plină de lumini care înoată letargic

spre apele limpezi ale zorilor

mă bântuie fantoma trecutului

lăsând pe jos urme de amintire

dâre de resturi pline de putregai

ca să le mătur sub preşul uitării

din fumul de la lumânarea calmă

văd cum se încheagă chipul ei

c-o floare de hibiscus la ureche

vis frumos născut în nesomn

 se nasc pe cer dâre de fum şi pene

când îngeri în flăcări cad

tot mai aproape de cetatea mea

păcatul să-mi închidă-n  piatră

parfumul florilor de noapte ascunde

râuri de otravă existenţială

sub ropotul dorinţelor ascunse

oftez perturb concertul nocturn

abandonat ca o moară de vânt

trimit SOS-uri tornadelor din depărtări

căci mă animă doar o briză amăruie

desprinsă dintr-un evantai de tristeţi