nu pot să mă ascund
sub ţurţuri grei de linişte
acum
în plin anotimp al cuvântului
eu
fiinţă a căutărilor utopice
care îşi cântă zbuciumul
nu-mi pot amuţi gândul
a cărui limbă de sabie
taie noi înţelesuri
cu vorbe alese
voi scrie rânduri şi pagini
până ce viaţa va închide peste mine
coperta morţii
să umplu apoi liniştea de mormânt
căci încă voi mai avea de spus
totul
frumos...
RăspundețiȘtergereMerci fain Adela... te mai astept.
RăspundețiȘtergere