Moluscă

ecourile cardiace

loveau ţambalul toracic

asemeni unor ciocănele

până ce coastele mi le-au rupt

ca pe nişte corzi subţiri

în ritmul alert de dragoste

apoi jilav de lacrimi

în pas domol de melc

prin nisipuri m-am târât

până am ajuns sub ochii tăi

din care m-ai plouat cu foc

să-mi faci o cochilie de cristal

stau acum în faţa ta

cu inima bătând la vedere

şi sculptând fisuri adânci

te implor neputincios

prin flăcări să mă treci din nou

ori să calci peste mine