Simbioză

Din mine se hrăneşte-un sentiment,

îmi stoarce seva şi-n ochi îmi înfloreşte,

îl ocrotesc şi îl ud permanent,

şi simt cum dorul fiinţa-mi năpădeşte.

Ca edera sălbatic şi hain,

mai nobil decât o viţă roditoare,

din inimă-mi se-adapă cu venin

şi o inundă cu-a zeilor licoare.

Bacus sughiţă sec prin podgorii,

eu sorb nectarul din şoapte-mbătătoare,

fructe strivite-n serile târzii

de buzele zeiţei ce-n vise-apare.

Dintr-o ruină ce-a fost la pământ,

pe ramuri fine-crude mă las reclădit,

un templu-nalt ca ei mereu să-i cânt,

căci iute de haosul meu m-a văduvit.

20. 08. 2014