În umbra ochilor tăi

pe când creşteam pe sub mărăcinişuri

ferindu-mă de rugii şerpuiţi

îmi mutam inima prin ascunzişuri

să n-o rănesc în ghimpii ascuţiţi

soarta mi-a dat pietre la rădăcină

şi umbre să-mi acreasca sufletul

mă ridicam cât să cad în ruină

şi nimeni să-mi auda strigătul

dup-un apus de iarnă friguroasă

din depărtări minune te-ai ivit

mai pură ca a zorilor crăiasă

mai caldă ca al verii răsărit

mi-ai spălat rănile de putregaiuri

mi-ai curăţat gândul de durere

cu ochii blânzi ce nasc în mine valuri

şi şoaptele de lapte şi miere

m-ai îndrumat spre a luminii vale

m-ai învăţat cum versuri să rodesc

căci poezia mi te-a scos în cale

în poezie-am să te risipesc

17. 09. 2014