un roi de gânduri sălbatice
îmi stă pe vârful limbii
ca muştele pe-o rană
larvele nerostite
cu dinţii piliţi de nerăbdare
îmi exhumează papilele
mi-aş clăti gura în prima baltă
dar cum eu nu port lesă
urlatul la stele îmi este
interzis
pe când dragostea era la ani
lumină
surâsul îmi era strepezit
iar pelinul singurătăţii îmi
părea insipid
11. 09. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu