luni, 26 august 2013

Popas


O briză autumnală mă-nveleşte,
Trăgându-mi peste oase plapumă de nori,
La orizont tivită cu fineţe,
Cu fir nomad urzit de stoluri de cocori.


Pietroiul de sub cap se deformează,
Când tâmplele înfierbântate îl divid,
Se frânge în nisip şi prafuri fine,
Sudoarea gândului acid sorbind avid.


Găoacea sufletului ostenită,
Mereu rătăcitoare prin păduri de plopi,
Pelin amar rodeşte şi cucută,
Pe pajiştile de sub ochii mei miopi.


Batjocorit de un hazard ironic,
Învins în luptă de nemiloasa soartă,
Reneg orice speranţă de-mplinire,
Plângându-mi fericirea născută moartă.


Acum stau ghemuit sub pleoape calde,
Popas de-o clipă în drumul spre asceză,
Sperând să pot lăsa şi eu o urmă,
În lumea asta blocată în geneză.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu