în lanul de capete plecate
corola-mi sângerează abundent
purtată pe lăncile păcatului
crescute-n fiecare spic
piramida mi se înalţă în faţă
scările de jar ale suferinţei
urcă spre fericire
în vârf
voi sorbi nectarul divin
dintr-o cupă de orhidee neagră
iar sufletul mi se va risipi
ca puful de păpădie
numai sămânţa cea mai pură
va fi sădită pentru a mă renaşte
din pântec de mormânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu