Domina

Prin vidul născător de stele,

Colindă şi cometa mea sihastră,

Trasându-mi drum către robie,

Cu licăriri de flacără albastră.

Sub semnul ei mă zbat letargic,

Destinul mi-a umplut cu spini cărarea,

Desculţ alerg după iubire,

Dar Venus nu-mi dă binecuvântarea.

Sunt sclavul unui chip de înger,

Tânjesc după această creatură,

Şi-i prind prezenţa fascinantă,

În versuri de pe masa de tortură.

Îi sunt vasal fără să ştie,

Slujnic umil supus de-o grea dorinţă,

În templul ochilor ei mă-nchin,

Sărutul ei mi-e singura credinţă.

Corabia mea va rătăci,

Printre a universului izvoare,

Iar eu am să o port ascunsă,

În suflet spre marea abandonare.

07. 05. 2013