blestemul singurătăţii stă pe stâlpi
gravat cu litere de-o schioapă
încorsetat de pustietate
măsor drumul fără urme
aştept să treci pe aici
ţi-am deschis larg poarta
şi am mutat cerberul în spatele curţii
am prins şi roiuri paradisiace
ca să-ti fac rochie din fluturi albi
prinde în vânt şoapte tăioase
apoi trimite-le spre mine
să cioplească o incantaţie de iubire
pe temelia vieţii mele
să rupă vraja
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu