pe peticul meu de cer de mai
soarele doarme într-o eclipsă pală
fiind veşmânt pe trupul lunii
ce jos pe mine lăcrimează smoală
şi-n goana timpului fugarnic
mânz nărăvaş ce nu vrea să m-aştepte
nori străvezii de amintire
torenţial mă plouă cu regrete
fărădelegea întâmplării
m-a condamnat la abandon de sine
tot ce-aş fi putut să construiesc
sunt vise seci ajunse-acum ruine
19. 02. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu