Elegie

Universuri paralele

cu ascunse înţelesuri

îmi pun iar condeiu-n mână

să te risipesc în versuri.

Psalmi şi elegii divine

aşteaptă să-mi curgă-n pană,

ode să-mi aline dorul,

punându-mi sare pe rană.

Pentr-o inimă tăcută

limba-mi poate fi iscoadă

înţepând vorbe mieroase,

ascuţită ca o spadă.

Visul de poet apatic

e ca o haină de doliu,

însă tu ignoră jalea

de poem contradictoriu.

Gânduri în coadă de peşte

prin sită deasă cernute

gata sunt să-ţi lege strofe

înşirând dorinţe mute.

Când himerele haine

se-adună să-mi ceară vamă,

savurează-mi poezia,

dar să nu mă iei în seamă.

06. 03 2014