ca peştele în gelatină
am înaintat spre tine
apoi m-am lipit de umbrele reci
a ceea ce nu am putut fi
şi am abandonat visul tău
într-o scoică pe fundul sufletului
unde se maturează tăcut
într-o perlă desăvârşită
în grădinile târzii
rama de iederă crudă
acum zace goală
după ce i-am sorbit oglinda de rouă
în care îţi pieptănai părul moale
aşternuturile de hârtie ale gândurilor
pătate cu rodul dorinţei pătimaşe
în nopţile fierbinţi de dor
încă îşi mai păstrează prospeţimea
într-un sertar întunecat
în urmele paşilor tăi din inimă
voi putea sădi acum o iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu