Notă profană

am luat şi eu urma aceluiaşi sărut

în umbra căruia s-au zbătut poeţi

şi am ajuns în faţa cetăţii lui Eros

ca un păgân la poarta Raiului

i-am spus ca în lumea mea

castelele din fire de speranţă se năruiesc

florile de dragoste se ofilesc în ploile acide

iar puţinele mere coapte cad spre cer

zeul era ocupat

sădea în alte piepturi fertile

sămânţa unei ciudate boli de inimă

aşa că doar mi-a aruncat un răvaş în grabă

”suferinţa umblă deghizată în iubire”