pe când eram o umbră în noaptea fără margini
urzeam versuri firave din fantezii străine
cătându-mi alinarea într-o iubire nulă
goneam în somn orbeşte spre visele virgine
cu fruntea încruntată zac bântuit de spaime
furând de ici de colo emoţii pasagere
cerşesc la porţi închise o ultima speranţă
sătul de-a fi o viaţă străin printre himere
trist pe cărarea vieţii stau şi înnod ecouri
spre zori să prind în ele zeiţa nesortită
mai torn pelin în cupă iar luna mă priveşte
certându-mă-n tăcere cu pana răzvrătită
08. 01. 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu