deasupra patului
un păianjen veninos
se hrăneşte cu vise
cândva
treceai cu multă graţie
prin pânza ţesută atent
spre perna mea
erai firul de rouă
care îmi transforma ochii
din vulcani noroioşi
în izvoare cristaline
speram la firimituri
clemenţă din partea destinului
dar fericirea s-a dovedit a fi
o pâine fără miez
a trebuit să cazi şi tu pradă
circumstanţele au infirmat
prezumţia de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu