într-o apă pură cândva
şerpi cu sirene înoată laolaltă
către laguna unei inimi
o clipă m-am crezut vrăjitor
cu o sită am vrut să întorc râul
dar vuetul m-a purtat
până aproape de vadul tulbur
unde cresc lăncii veninoase
pe malul unei seri senine
stau singur şi ascult
cântecul iţelor din războiul iubirii
care ţes pe suflete imaculate de fecioară
blestemul sufletului pereche
cu acul în mână mă gândesc
dacă să îl scot şi eu sau nu
de sub peticul de singurătate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu