Bottom line

un roi de gânduri sălbatice

îmi stă pe vârful limbii

ca muştele pe-o rană

larvele nerostite

cu dinţii piliţi de nerăbdare

îmi exhumează papilele

mi-aş clăti gura în prima baltă

dar cum eu nu port lesă

urlatul la stele îmi este interzis

pe când dragostea era la ani lumină

surâsul îmi era strepezit

iar pelinul singurătăţii îmi părea insipid

11. 09. 2014

Countdown

ca un tablou neterminat

zorii mijeau dureros

cu Venus în exil

uneam eclipse inelare

când mi-am dat seama

ca universul nu are sens

ca un ceas care merge înapoi

ca un râu ce nu curge

ori ca o inima ce nu iubeşte

i-am pus o bombă la rădăcină

şi-n bătaia numărătorii inverse

aştept să văd specatcolul

infinitului dintre două secunde

când Luna va cădea în Soare

26. 08. 2014

Simbioză

Din mine se hrăneşte-un sentiment,

îmi stoarce seva şi-n ochi îmi înfloreşte,

îl ocrotesc şi îl ud permanent,

şi simt cum dorul fiinţa-mi năpădeşte.

Ca edera sălbatic şi hain,

mai nobil decât o viţă roditoare,

din inimă-mi se-adapă cu venin

şi o inundă cu-a zeilor licoare.

Bacus sughiţă sec prin podgorii,

eu sorb nectarul din şoapte-mbătătoare,

fructe strivite-n serile târzii

de buzele zeiţei ce-n vise-apare.

Dintr-o ruină ce-a fost la pământ,

pe ramuri fine-crude mă las reclădit,

un templu-nalt ca ei mereu să-i cânt,

căci iute de haosul meu m-a văduvit.

20. 08. 2014

Bună dimineaţa

simt cum dreapta se usucă

metafore ofilite

se zbat pe uscat

negăsindu-şi rostul

în versuri scrise cu mâna stângă

rima devine dureroasă

când în zorii fericirii

toată poezia se concentrează

într-un sărut pe umăr

11. 08. 2014

Atâtea ganduri...

singurătatea apăsătoare

mă otrăvea mişeleşte

când aburii insomniei

îmi cocleau sufletul

cântecul tău de sirenă

mi-a redat taina liniştii

şi scânteia in ochi

timpul invidios

din mine muşcă flămând

cu speranţa de a gusta

eternităţile neîncepute

pe care le păstrez pentru tine

cu fulgere şi ploi înainte

urmez bătaia la unison

şi vinovat de ceea ce simţi

mi-am transformat inima

în siloz de legăminte nerostite

scrisul devine o povară

caci îmi dau seama că am

prea multe cuvinte lipsă

.. ......

16. 07. 2014

Nu am mai plâns de mult

în seara asta

îmi plimb imaginaţia fără lesă

într-un univers de variabile

tu eşti singura constantă

care mai poate să-mi smulgă gândul

din piroanele rutinei

buze ca frunza de salcie

pline de roua sărutului necules

mă ademenesc spre oaze virgine

unde pe-o aripă de înger

îmbrăcată doar cu braţele mele

o să-mi picuri în ureche şoapte

rănile să-mi vindece

sleit de chinurile visării

cu şi mai mare dor

revin în ochi-mi arizi

să ud sămânţa sădită

04. 07. 2014

Cântec de jale

în cântecul ploii de vară

tocesc dorinţe dureroase

ca un refren de şoapte aspre

ce-l împletesc pe note joase

gândul îmi curge lin prin straşini

se joacă printre frunze ude

şi zboară spre zeiţa-mi blândă

trupul să-i prinda-n rame crude

cu ochi de foc brodează foaia

cu fir de patimă fierbinte

ce dintr-o vorbă oarecare

mă face să-l urzesc în minte

avid de ea îmi închid ochii

să pot s-o las să mă privească

şi-i simt prezenţa-n orice picur

când ascult doina mocănească

23. 06. 2014

https://www.youtube.com/watch?v=E0MT-dYqxpA