Binecuvântare

Lângă cafeaua de dimineaţă,
telecomanda serveşte drept tacâm
pentru prima porţie de minciuni din zi.

Sufocate de active toxice,
pieţele financiare sunt în sevraj
până la următoarea doză de celuloză.
Fericirea, pe undeva garantată,
pare a fi tot mai mult un drept împins
spre hotarele vieţii de apoi,
pe când lupta pentru eradicarea sărăciei
este pretextul unui război cronic.
Tutunul ucide.
Recolta bogată a dospit preţul pâinii,
iar cel al gazului aşteaptă o scânteie.
Poate iarna nucleară va fi blândă.
Castrat de miracole,
Dumnezeu se relaxează pe Everest,
de unde trage cu praştia în avioane.
Peste toată agitaţia
sfârşitul lumii s-a amânat din nou.

Cocoşii au cântat de un ceas,
badea Ion pleacă la coasă.

Dreamcatcher

deasupra patului

un păianjen veninos

se hrăneşte cu vise

cândva

treceai cu multă graţie

prin pânza ţesută atent

spre perna mea

erai firul de rouă

care îmi transforma ochii

din vulcani noroioşi

în izvoare cristaline

speram la firimituri

clemenţă din partea destinului

dar fericirea s-a dovedit a fi

o pâine fără miez

a trebuit să cazi şi tu pradă

circumstanţele au infirmat

prezumţia de iubire

Cap şi pajură

acvariul sferic

adăposteşte în apele clocite

un submarin de hârtie

infestat cu şobolani

totul se-nvârte haotic

grotescul şi divinul se alternează

ca feţe ale aceleiaşi monede

care odată căzută

va dezlănţui un singur scenariu

în urma peştilor argintii

vor veni meduzele radioactive

să cureţe toată mizeria

Obituary update

avortat la termen

cu picioarele înainte

am venit pe lume spânzurat

dar m-am încăpaţânat să trăiesc

moartea ca naşă de botez

mi-a mărturisit destinul final

pe frunte mi-a dat să port

urmele rujului de putregai

pecete de neşters

fericirea şi suferinţa

surori siameze inseparabile

aveau o singură inimă

pe care o mai păstrez ca amintire

într-un borcan cu formol

am împăiat sute de diavoli

pe care îi păstrez în cutia cu globuri

iar pe îngerii cu sânge rece

îi încălzesc matern la sân

doar ca să le fur merele

poate n-ar trebui să alerg printre stropi

să las ploaia vieţii să mă ude

dar pentru moment nici o furtună

nu o să-mi smulgă umbrela nepăsării

Popas

O briză autumnală mă-nveleşte,

Trăgându-mi peste oase plapumă de nori,

La orizont tivită cu fineţe,

Cu fir nomad urzit de stoluri de cocori.

Pietroiul de sub cap se deformează,

Când tâmplele înfierbântate îl divid,

Se frânge în nisip şi prafuri fine,

Sudoarea gândului acid sorbind avid.

Găoacea sufletului ostenită,

Mereu rătăcitoare prin păduri de plopi,

Pelin amar rodeşte şi cucută,

Pe pajiştile de sub ochii mei miopi.

Batjocorit de un hazard ironic,

Învins în luptă de nemiloasa soartă,

Reneg orice speranţă de-mplinire,

Plângându-mi fericirea născută moartă.

Acum stau ghemuit sub pleoape calde,

Popas de-o clipă în drumul spre asceză,

Sperând să pot lăsa şi eu o urmă,

În lumea asta blocată în geneză.

Vin nobil – oţet

La umbra frământării tocesc un gând anemic,

Târându-i leşul rece pe coala de hârtie,

Îi storc toată esenţa în dâră de-ntuneric,

Prin pana înmuiată în inima-mi pustie.

Iubirea interzisă s-a irosit prea iute,

Lăsând în urmă vidul să-l populez cu vise,

Să-ngrop în el amarul şi clipele pierdute,

Pe când urzeam în noapte dorinţe interzise.

Ciuperca neîmplinirii mi-a spulberat avântul,

Şi-a stins orice scânteie arzând a fericire,

Prin aripile-mi frânte nu se mai joacă vântul,

Iar cugetul în şoapte invoc-o prăbuşire.

Versul se-alege altfel de parcă încheg apă,

Miroase-a mucegaiuri s-a tulburat la faţă,

Un vin în toiul verii ce nu mă mai adapă,

Şi-a aşezat în drojdii întreaga sa dulceaţă.

Ca un paharnic gata să-mi torn sufletu-n cupe,

Storc pietre colţuroase ce soarta mi le-aduce,

Şi chem frunze căzute durerea să-mi astupe,

Căci toamna e departe cu mustul ei cel dulce.

Mărăciniş

orizontul mijeşte dureros

sălbatic înţesat cu sârmă ghimpată

fire urzite de artizanul durerii

vene metalice reci

prin care o inimă infernală

pulsează ser plin de singurătate

venin viperin

fericirea mea nu avea aripi

părul lung bălai i-a adus sfârşitul

în încercarea de a ajunge la mine

iar pielea sfâşiată barbar

şuieră un marş funebru

când vântul îi intră prin ochi

în răsărit şi în apus

soarele planează pe nori