Autoexorcizare

ochii mi s-au aprins instantaneu

după ce în spatele lor s-au întâlnit

toate sfârşiturile lumii

pe care le-am pus la macerat

alături de pasaje prohibite

din toţi profeţii nelegitimi

asta mi-a pus îngerii pe fugă

apoi i-am prins în capcana unei oglinzi

unde continuă războiul

până şi ei şi-au dat seama

că pe-aici eternitatea este o ghicitoare

(sau doar o glumă seacă)

al cărei răspuns nu-l poţi afla

dacă nu te-ai împărtăşit înainte

cu taina mormântului

privindu-i cum se omoară am înţeles

căci mai devreme sau mai târziu

buretele timpului şterge orice creaţie

SMS - Save My Soul (SOS disperat)

balta din drum

se zbate în valuri tulburându-se

căci nu are vreodată să intre

în valsul norului de sus

la rădăcini cu lanţuri de stâncă

stejarul suspină foşnind dureros

când şoimul planează pe briza lină

urcând spre înaltul cerului

ca cea mai parfumată floare

mi-am umplut cu nectar cupele ochilor

pe care îl voi risipi în vânt

căci nici o albină nu îl va culege

umbra mea-steag inert

pironită în stâlpul destinului putred

pune pe hartă insula-mi aridă

într-un ocean de apă dulce

plutind pe curentul calm al iubirii

toate corăbiile se îndepărtează

Murus strictus

fiecare secundă

fiecare ochi din plasa destinului

m-a dus tot mai aproape

dar sortita suferinţă

m-a prins înşelând-o

cu o amantă mie interzisă

iubirea

sufletul încarcerat

în chilia trupului vremelnic

are o viaţă să regrete greşeala

privind cu jind printr-o fisură

la tot ce i-a fost prohibit

clepsidra îşi va scurge nisipul

până la grăuntele eternităţii

când trădarea mă va urca

pe cel mai înalt eşafod

unde călăul aşteaptă

în mână c-o secure dublă

c-o parte ascuţită de virtuţi

cealaltă tocită de păcate

butucul va fi singurul martor

la amuţirea izvoarelor

Rămas bun

”ce-ţi pasă ţie chip de lut,

dac-oi fi eu sau altul”

bruma cuvântului rece

o să te imortalizeze în rama inimii

cascadă de flăcări îngheţată

în ochii tăi încinşi

ardeam huma crudă a vasului

în care să îmi storc iubirea

fragil ulcior c-o toartă lipsă

vei potoli setea cuiva

cu un vin tulbur

mă retrag în indiferenţă

căci nu am atâta putere

să te condamn la o aşa povară

Dramă preconştientă

răceala cuibului mă strângea

şi mă tânguiam în vânt

pe vârful unui pisc golaş

un pui de vultur părăsit

căruia fraţi i-au scos ochii

şi i-au pus în loc boabe de mătrăgună

fără simţul orizontului

zborul îmi era imposibil

aşa că doar mi-am întins aripile

pe briza timpului am planat

spre bâlciul lumii păgâne

am fost adoptat de dresorul Hazard

care m-a crescut cu hrană insipidă

şi m-a învăţat să jonglez cu drama

apoi m-a trimis în arena marelui circ

să impresionez mii de inimi

sterilizate de orice simţire

Domina

Prin vidul născător de stele,

Colindă şi cometa mea sihastră,

Trasându-mi drum către robie,

Cu licăriri de flacără albastră.

Sub semnul ei mă zbat letargic,

Destinul mi-a umplut cu spini cărarea,

Desculţ alerg după iubire,

Dar Venus nu-mi dă binecuvântarea.

Sunt sclavul unui chip de înger,

Tânjesc după această creatură,

Şi-i prind prezenţa fascinantă,

În versuri de pe masa de tortură.

Îi sunt vasal fără să ştie,

Slujnic umil supus de-o grea dorinţă,

În templul ochilor ei mă-nchin,

Sărutul ei mi-e singura credinţă.

Corabia mea va rătăci,

Printre a universului izvoare,

Iar eu am să o port ascunsă,

În suflet spre marea abandonare.

07. 05. 2013

Floare de durere

în lanul de capete plecate

corola-mi sângerează abundent

purtată pe lăncile păcatului

crescute-n fiecare spic

piramida mi se înalţă în faţă

scările de jar ale suferinţei

urcă spre fericire

în vârf

voi sorbi nectarul divin

dintr-o cupă de orhidee neagră

iar sufletul mi se va risipi

ca puful de păpădie

numai sămânţa cea mai pură

va fi sădită pentru a mă renaşte

din pântec de mormânt